Când nu mai ești copil, ai murit de mult!

 

Probabil copilăria este perioada în care toți ne-am jucat de-a doctorul, de-a învățătoarea, dar mai ales de-a artiștii. Să ridice mâna sus cine nu a folosit măcar o dată spray-ul pe post de microfon și a susținut concerte în fața bunicilor, cărora le-a mai cerut și bănuți!

”Pentlu mașinuța aia loșie pe care o ale și Andlei!”; sau ”Pentu o altă păpusică Alina, că pe cealalaltă am tuns-o. Țe vei mami, avea pălu pea lung!” 

Dar să revenim la subiect! Deci toți ne-am jucat de-a de toate, da? Și hai să recunoaștem, încă ne jucăm! Căci cum spunea domnul Constantin Brâncuși, ”când nu mai ești copil, ai murit de mult!”. Nu?

Si artiștii Red Clover sunt de acord cu mine. Cum altfel? Ei se joacă non-stop de-a cântăreții!

 

 ”Bucurie e atunci când găsești o poză de când erai mic. Câte amintiri! La mulți ani, copii!” 😆😉 
 

Pe la 5 ani , dădeam concerte în fața blocului, dar mai ales la țară, în curtea bunicilor. Nimeni nu intra fără bilet! Iar la finalul prestației, bunica ne răsfăța pe toți cu gogoși sau cu pâine prăjită, cu ou și zahăr. Cred că acolo am cele mai frumoase amintiri… 

Și când venea vorba de petrecerile la care mergeam cu părinții mei, eram în centrul atenției; mă puneau să dansez pe Macarena 

 Nici nu știu care moment din copilărie mi-a plăcut mai mult; când am luat prima dată deodorantul în mână, pe post de microfon, sau când i-am pus mamei sare de lămâie în prăjitură, crezând că era zahăr?! 😂 La mulți ani, prichindei!
Când eram mititică, adoram să îmi petrec vacanțele la bunici. De acolo am cele mai frumoase amintiri. Zâmbesc de câte ori mă reîntorc, și-mi amintesc toate năzbâtiile pe care le făceam. Nuu,nu eram un copil atât de neascultător; aveam doar o imaginație tare bogată și o curiozitate excesivă. 
Îmi plăcea tare mult să mă joc “De-a v-ați ascunselea”. Asta pentru că aveam șansa să mă ascund în cele mai ciudate și nebănuite locuri de pe uliță. Dar cred că și mai mult îmi plăcea să mă joc de-a cântăreața. ”Furam” din bucătărie pisălogul de usturoi și începeam… 
Bineinteles ca n-aveam timp sa merg la masă, oricât încerca bunica mea să mă momeasca. Așa că ajungeam să fur câte o roșie din curțile în care mă ascundeam și cam asta era prânzul meu…
Dacă eram cuminte, bunica mă răsfăța cu gogoși. Dar, cum de cele mai multe ori ajungeam acasă noaptea, târziu, frântă de oboseală, tot ce-i mai rămânea de făcut bietei femei era sa mă spele, să mă așeze în pat, și cât băteai din palme, Mariuca adormea ca un prunc.
Mereu când vorbesc de copilărie, și când zic copilărie zic 5-7 ani (bine, că și la 23.de ani tot copil ma cred), îmi amintesc de batonul KISS, de care eram dependent. Când ne veneau neamurile în vizită, înainte să intre pe ușa noastră, se opreau la chioșc-ul lui Tică Gheorghe și îmi cumpărau multe batoane KISS. Ce n-aș da să mai simt gustul copilăriei adevărate încă o dată!
Mă jucam de-a doctorița, de-a profesoara care bătea copiii care nu învățaseră lecția, de-a cântăreața… Cred că ultimul a rămas jocul meu preferat. Îmi e dor tare! La mulți ani, copii! 🎤
Îmi aduc aminte cu drag de perioada copilăriei. Am crescut înconjurat de instrumente muzicale: o chitară, o armonică rusească, un nai, o clapă și un clarinet. La aceste instrumente ,,concertam” împreună cu vecinii mei, pe balcon, cât puteam de tare, pentru că vecina mea de balcon lucra în tura de noapte ca imfirmiera și avea mereu ciocolată pregatita pentru noi. Ne mituia, ca să ne oprim. De cum primeam recompensa însă, concertul se amplifica, iar decibelii creșteau, pentru a primi și mai multă.  
Cam toată copilăria, mi-am petrecut-o pe scenă. Îmi amintesc şi acum cu câtă dorinţă mă trezeam sâmbătă dimineaţa, să ajung la timp la orele de canto! La mulți ani, tuturor! 🎶
 
Am fost și suntem o familie simplă de când ne știm. Dar plină de iubire, cu multe principii și valori. Așa ca aș putea să spun că pentru mine mereu a fost 1 iunie. Până am venit în București; să-mi construiesc o carieră…
Pe lângă micile atenții pe care ai mei mi le ofereau de ziua copilului, pentru mine cel mai frumos cadou a fost că întotdeauna au fost lângă mine, atât cât s-a putut, și mi-au oferit o educație frumoasă, multă dragoste și m-au sprijinit în toate.  Pentru mine este 1 iunie de fiecare dată când mă întâlnesc cu părinții mei. Mulțumesc mama, tata… vă iubesc mult!
Și cum fiecare suntem copiii cuiva, la mulți ani, tuturor! 😱😍🎈
Îmi plăcea tare mult să mă joc. Mai ales cu maşinuţele! Şi mi-am păstrat această plăcere; cu maşinuţe reale.  

Dar copilăria nu este numai despre joc. E și despre emoția primului cuvânt, a primei zile la grădiniță, despre orezul cu lapte și gem de prune, în care bunica mai adăuga și un pic de dragoste, despre plimbările prin parc, când trebuia să te ții cu o mână de mami și cu cealaltă de tati, ca să nu faci buf…

Copilăria este despre fiecare dintre noi. Toți suntem copii! Hai să nu mai uităm! 

 Acestea fiind spuse, să aveți o zi jucăușă, cu mult soare în suflete! La mulți ani, copii de pretutindeni!